Hidroelectrica - noi denunţări de contracte cu antreprenorii investiţiilor "istorice"
"Se aşteaptă o extindere a urmăririi penale şi pentru retehnologizarea Centralei Porţile de Fier II şi a centralelor de pe Oltul Inferior"
Borza: "Hidroelectrica finanţează investiţiile de care are nevoie, dar cu bani mai puţini, pentru că se fură mai puţin"
Avocatul susţine că societatea era prăduită de peste 400 de "băieţi deştepţi", prin lucrări la suprapreţ
Hidroelectrica SA a realizat un profit istoric de 509 milioane lei în primele şase luni, cu 28 milioane lei mai mare decât în perioada similară a anului trecut, în condiţiile unei scăderi a veniturilor, fapt ce a prilejuit multe critici potrivit cărora, administratorul judiciar al societăţii, Remus Borza, ar fi tăiat masiv din bugetul de investiţii pentru a obţine acest rezultat. Domnia sa a respins aceste acuzaţii şi ne-a declarat, într-un interviu, că face suficiente investiţii şi lucrări de mentenanţă, dar la un preţ mult mai mic decât înainte de intrarea companiei în insolvenţă. Remus Borza susţine că lucrările la suprapreţ umflau bugetele de investiţii înainte de 2012 şi că Hidroelectrica a fost căpuşată de aproape 500 de "băieţi deştepţi". Avocatul afirmă că de doi ani negociază cu firme precum Hidroconstrucţia, Romelectro sau Energomontaj, diminuarea valorii lucrărilor la investiţiile în curs şi susţine că se va ajunge la denunţarea contractelor dacă nu se înţeleg asupra noilor preţuri. Domnul Borza ne-a mai spus că lucrări supraevaluate au toţi contractorii. Administratorul judiciar al Hidroelectrica ne-a mai detaliat în interviu cum a redus costurile pentru sporirea profitabilităţii companiei şi ce planuri de eficientizare mai are în perioada următoare.
Reporter: Cum aţi reuşit să sporiţi profitul Hidroelectrica din primele şase luni, în condiţiile scăderii veniturilor şi achitării mai multor credite luate de societate? Aţi tăiat sau nu bugetul de investiţii?
Remus Borza: Am constatat cu oarecare amărăciune că un rezultat financiar istoric al Hidroelectrica a fost comentat tendenţios de persoane care nu au nimic de-a face cu acest domeniu.
Se spune că profitul de 509 milioane lei realizat de companie în prima jumătate a acestui an şi care a doborât recordul din perioada similară a anului trecut, a fost realizat pentru că am diminuat fondurile alocate investiţiilor.
Pentru a nu mai fi în eroare, le dezvălui acestor "specialişti" un principiu contabil elementar. Bugetul de investiţii, că este mare sau mic, nu are de-a face cu contul de profit şi pierdere. Putea să fie un buget de 400 milioane de euro şi nu avea nicio reflectare în rezultatul financiar al Hidroelectrica. La fel puteam avea o alocare bugetară de 0 euro pe investiţii că nu se modifica structura contului de profit şi pierdere al Hidroelectrica. Cheltuielile cu investiţiile se capitalizează în bilanţul companiei, pe măsura realizării acestora, urmând ca abia la punerea în funcţiune a acestora să se amortizeze conform politicii contabile a firmei. Până atunci, aceste cheltuieli se înregistrează în contul 231 - imobilizări corporale în curs de execuţie.
Eu nu am tăiat bugetul de investiţii şi de mentenanţă. Teza detractorilor mei cuprinde pe lângă o mare eroare şi un mare neadevăr. Şi anume Hidroelectrica nu mai are investiţii. În ultimii 3 ani de zile, în mod constant Hidroelectrica a avut o alocare bugetară pentru investiţii în jur de 200 milioane euro anual. În România, sunt înregis¬trate peste 700.000 de firme. Îi las pe aceiaşi "specialişti" să numească 5 companii care în ultimii 3 ani de zile au avut atare bugete pentru investiţii. Hidroelectrica rămâne indiscutabil cel mai mare investitor din România. Doar în ultimii 15 ani a finanţat inves¬tiţii în retehnologizare şi în punerea în funcţiune de noi capacităţi hidro de peste 3 miliarde euro.
Veniturile Hidroelectrica au scăzut în prima jumătate a anului cu 110 milioane lei faţă de perioada similară a anului trecut pentru că şi preţul de tranzacţionare a electricităţii a scăzut faţă de anul trecut.
Creşterea profitului din prima jumătate a acestui an vine în primul rând din scăderea gradului de îndatorare a Hidroelectrica către bănci. La 20 iunie 2012, compania avea angajate la bănci datorii de 841 milioane de euro. În prezent mai avem credite de doar 216 milioane de euro. Până la finalul anului ajungem la 180 milioane de euro, valoarea totală a împrumuturilor. Acest lucru înseamnă că Hidroelectrica plăteşte dobânzi mai mici cu câteva zeci de milioane de euro pe an.
Hidroelectrica a fost şi este un client foarte bun pentru bănci. Am optimizat soldul actual de credite şi am renegociat dobânzile şi comisioanele. Lichiditatea companiei a crescut substanţial de la deschiderea insolvenţei şi până în prezent. Hidroelectrica are vreo 600 milioane de lei disponibilităţi băneşti proprii plasate în depozite bancare care generează venituri suplimentare.
Totodată, am redus din cheltuielile cu forţa de muncă şi mentenanţa fără a pune în pericol exploatarea în siguranţă a hidrocentralelor.
Reporter: Cât aţi alocat pentru investiţii în acest an?
Remus Borza: Aproximativ 200 milioane de euro. Sigur, în 2011 şi 2010, compania a avut investiţii anuale de 350 milioane de euro. Diferenţa dintre bugetul de acum şi cel din 2010-2011 este prăduiala. Vorbim des¬pre faptul că s-au plătit preţuri nesimţite pentru lucrări sau servicii de până la 18 ori mai mari decât preţul pieţei. În ultimii ani înainte de insolvenţă, 487 de companii, multe cu o existenţă parazitară, erau abonate la contracte grase încheiate cu Hidroelectrica.
În prezent, finanţăm acele investiţii din care să câştige Hidroelectrica şi nu firmele căpuşă. După 90, Hidroelectrica a fost obligată să-şi asume inves¬tiţii care în mod normal trebuiau finanţate de la bugetul de stat. Investiţii la care componenta energetică avea un rol secundar, prevalând funcţiile sociale, de mediu sau agricole. Ca să poată să finanţeze aceste investiţii, pe care Hidroelectrica nu şi le-ar fi amortizat niciodată, a trebuit să se împrumute la bănci cu dobânzi împovărătoare. Aşa s-a ajuns ca în iunie 2012, Hidroelectrica să fie cea mai îndatorată firmă din România, având datorii de peste 4,3 miliarde lei. Sigur că pentru aceste investiţii, în perioada insolvenţei, Hidroelectrica nu a mai alocat finanţare. Pentru că nu pot accepta să dau 900 milioane lei pe o centrală de doar 9,7 megawatti în cons¬trucţie la Paşcani. Asta înseamnă aproximativ 20 milioane euro pe megawatt-ul instalat, cam de 10 ori mai mult decât media din cele 28 de state ale Uniunii Europene. Astfel de preţuri astronomice întâlnim şi pe alte investiţii: Făgăraş-Hoghiz, Siriu-Surduc, Valea Sadului, Runcu Firiza, Dumitra-Bumbeşti, etc. Nu există nicio raţiune economică ca Hidroelectrica să finanţeze cu 20 milioane euro un megawatt hidro, câtă vreme la nivel european, un megawatt hidro se construieşte cu 2-3 milioane euro, un megawatt eolian cu maxim 2 milioane euro şi un megawatt fotovoltaic cu 700-800 mii euro. Datorită unei scheme de sprijin mai mult decât generoase susţinută de statul român, la acest moment avem racordaţi în sistem aproape 6000 de megawatti noi din regenerabile sau cogenerare, care au generat un excedent de aproape 18 milioane Mwh, cu consecinţa prăbuşirii preţului energiei într-o piaţă în care consumul a scăzut cu peste 8 milioane megawatti în ultimii 5 ani de zile, nu mai face sens economic construirea unor noi capacităţi de producere a energiei electrice. Hidroelectrica are o putere instalată de 6500 megawatti şi o producţie medie anuală de 16 milioane Mwh. Chiar şi la actuala capacitate, Hidroelectrica are probleme în a-şi vinde energia. În atare condiţii, la ce ne trebuie capacităţi noi?
Reporter: Ce exemple de lucrări la suprapreţ ne puteţi da?
Remus Borza: Au fost câţiva contractori care ţipă şi azi în presă că am mărit profitul Hidroelectrica tăind bugetul de investiţii. De exemplu, ISPH (Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice). În 2012, bugetul Hidroelectrica pentru studii era de 38 milioane lei. În prezent, acesta este de doar 2 milioane de lei. Eu le înţeleg frustrarea celor de la ISPH, dar asta nu-i îndreptăţeşte să decredibilize o companie strategică pentru România. Multe din acele studii erau absolut inutile pentru Hidroelectrica. Ele se comandau cu o anumită ciclicitate. La fiecare 2-3 ani, compania comandă aceleaşi studii, care, într-un final, nu erau folosite la nimic.
Managerii Hidroelectrica se îngrijeau să facă cifre de afaceri şi profit companiilor prietene, fie că vorbim de ISPH, fie că vorbim de Hidrocons¬trucţia sau de alţi contractori ai societăţii.
Şi managerii de la Hidroconstrucţia susţin că am făcut profit mare pentru că am tăiat bugetele de investiţii. Le reamintesc că Hidroconstrucţia, în ultimii 10 ani, a încasat peste un miliard de euro pe nişte devize şi lucrări la valori mult mai mari decât media pieţei, fapt ce va fi demonstrat şi printr-un audit tehnic internaţional pe care urmează să-l comandăm.
Reporter: Vă referiţi la investiţiile cu componentă energetică redusă?
Remus Borza: Da. La Paşcani, Făgăraş, Firiza, Siriu, etc. Investiţii în care am cheltuit până în prezent 1.2 miliarde euro şi pentru finalizarea cărora ar trebui să mai alocăm încă 3,8 miliarde euro. Pentru doar 440 megawatti. De exemplu, la Dumitra-Bumbeşti s-a contractat construcţia la cheie a hidrocentralei la un buget ferm de 104 milioane de euro. Am ajuns în prezent la 130 milioane de euro cheltuiţi iar lucrarea este finalizată în proporţie de doar 60%. Deci trebuie să mai venim cu 100 milioane de euro să o terminăm, deşi Hidroconstrucţia şi Romelectro trebuiau să se încadreze în 104 milioane euro.
Reporter: Şi atunci veţi denunţa şi aceste contracte?
Remus Borza: Da, dacă cei de la Hidroconstrucţia nu înţeleg că trebuie să fie rezonabili. De doi ani de zile tot negociem preţurile din aceste contracte. Dacă ne pun în situaţia de a le denunţa, atunci restul de executat va fi scos la licitaţie. La fel s-a întâmplat şi cu retehnologizarea centralei Stejaru, care a fost scoasă la licitaţie cu 110 milioane de euro în urmă cu doi ani. Eu am tăiat bugetul investiţiei la 75 milioane euro, am denunţat contractul de finanţare cu BERD şi am reluat licitaţia la un preţ mult mai mic. Am găsit şi surse proprii de finanţare pentru această lucrare foarte importantă şi vă asigur că, peste două luni, contractul de execuţie va fi adjudecat. Imediat după atribuirea lucrărilor de la centrala Stejaru, Hidroelectrica va licita şi lucrările de retehnologizare şi modernizare de la centrala Vidraru. Vom veni tot cu o finanţare din surse proprii, investiţia fiind estimată la o valoare similară cu cea de la Stejaru.
Reporter: Aceste investiţii sunt prinse în bugetul pe acest an?
Remus Borza: Evident. Avem 75 milioane de euro pentru Stejaru, încă aproximativ 100 milioane de euro pentru punerea în funcţiune a unor grupuri noi la centralele Racoviţa, Răstoliţa şi Bretea, şi încă 40 milioane euro pentru mentenanţă. La Bretea, de exemplu, avem un preţ de cost de pes¬te 9 milioane de euro pe mw-ul instalat în condiţiile în care este o hidrocentrală construită în zona de şes şi unde nu ar trebui să plătim mai mult de 3 milioane euro pe megawatt.
Din acest motiv tot spun că existenţa Hidroelectrica din ultimii 20 de ani a fost în slujba firmelor căpuşă. Societatea nu a făcut decât să-şi externalizeze profiturile către traderii de energie şi marii con¬tractori.
Reporter: Cu toţi contractorii aveţi problema supraevaluării lucrărilor?
Remus Borza: Da. Nu doar pe partea de construcţii, chiar şi pe partea de retehnologizare a echipamentelor. Suntem în litigii şi cu consorţiu de firme Voith şi Andritz care din 1997 au primit pe bandă lucrări de retehnologizare cu încredinţare directă de peste 1 miliard euro. Lăsând la o parte preţul practicat mult mai mare decât în alte pieţe, vorbim în primul rând de neconformităţile şi calitatea discutabilă a lucrărilor de retehnologizare. Avem probleme mari în exploatare cu centralele de la Porţile de Fier I şi II şi cu cele de pe Oltul Inferior care au făcut obiectul retehnologizărilor cu Voith şi Andritz şi care, în prezent, fac obiectul unor dosare penale instrumentate de Parchetul General.
Reporter: Aţi fost acuzat de unii lideri de sindicat că aţi tăiat şi bugetul de mentenanţă şi că periclitaţi exploatarea în siguranţă a agregatelor.
Remus Borza: Avem 40 de milioane de euro alocaţi pentru mentenanţă. Sigur, nu mai sunt 100 de milioane de euro ca în 2011 pentru că nu mai finanţăm firmele căpuşă. Şi la Hidroservuri proliferau căpuşele. Am restructurat cele 8 Hidroservuri într-o singură companie, care nu a murit şi nici nu o să moară. O să calificăm Hidroelectrica-Serv să poată să angajeze şi alte lucrări decât cele de mentenanţă pură. Mă refer la dezvoltarea unor capabilităţi tehnice pe parte de montaj echipamente, automatizări, construcţii, retehnologizări.
Hidroelectrica-Serv trebuie să înţeleagă că nu vom da alocări bugetare după nevoile ei, ci după nevoile noastre. Bugetul din acest an acoperă toate nevoile Hidroelectrica pe mentenanţă.
Desigur, vom continua restructurarea Hidroelectrica-Serv. În octombrie 2013, la momentul fuziunii celor 8 Hidroservuri, erau 2603 salariaţi. Acum sunt 1980 iar la finele anului vor rămâ¬ne în jur de 1600 de angajaţi. Eficientizarea este dureroasă din punct de vedere social dar este necesară. Şi de la Hidroelectrica, în ultimele 18 luni, au plecat aproape 1300 de salariaţi.
Când vorbim de lideri de sindicat, în realitate vorbim doar de unul, care se ocupa cu stingerea incendiilor, deşi din câte ştiu eu, apa nu este inflamabilă, care în viaţa lui nu a intrat în instalaţii, care cheltuia din banii societăţii în jur de 200 mii lei anual pe diurne şi deplasări, care îşi agresează fizic colegele având şi un dosar penal în sensul ăsta, care nu este angajat Hidroelectrica dar care este angajat politic, fiind un cadru de nădejde al unui partid născut mort. Un lider al cărui sindicat nu mai are reprezentativitate la nivel de Hidroelectrica-Serv, fiind dezavuat de ceilalţi lideri de sindicat şi de federaţie. Un nimeni.
Reporter: Intenţionează Hidroelectrica să exporte energie?
Remus Borza: Unităţile noi de producere a energiei din surse regenerabile şi cogenerare vor ajunge în curând la 6.000 MW instalaţi, într-o piaţă cu din ce în ce mai mulţi producători şi cu din ce în ce mai puţini consumatori.
Avem ca alternativă exporturile, dar problema este că producătorii autohtoni de energie deţinuţi de stat nu sunt competitivi. În noiembrie ne vom interconecta la o piaţă regională de energie, în care activează Ungaria, Cehia şi Slovacia. Problema e că în aceste ţări nu există taxa pe stâlp. Numai această taxă înseamnă, pentru Hidroelectrica, 11 lei în plus pe MWh, respectiv o cheltuială suplimentară de circa 40 milioane de euro care diminuează profitul societăţii şi creşte preţul de cost.
În ţările vecine nu există piaţă reglementată fiind de mai mulţi ani liberalizată. În România, mai avem piaţa reglementată până la 31 decembrie 2017. Hidroelectrica va avea şi în acest an pierderi de 50 milioane de euro, pentru că reglementatorul i-a impus un tarif sub costuri. Compania li¬vrează, pentru populaţie, 5,3 milioane MWh la 115 lei pe MWh câtă vreme costul real este de 160 de lei pe MWh. În ţările cu care vom forma piaţa regională de energie nu există tarif pe apa uzinată, producătorii din aceste ţări având un net avantaj competitiv. Hidroelectrica în schimb plăteşte anual minim 80 milioane euro către Apele Române, crescând astfel cu încă 22 de lei preţul megawatt-ului. De asemenea, taxele de distribuţie şi transport sunt aproape duble faţă de ţările vecine.
Toate aceste aspecte trebuie să dea de gândit autorităţilor, care trebuie să ia imediat măsuri în ceea ce priveşte creşterea competitivităţii la export a producătorilor români de energie.
Reporter: Aţi comparat, recent, boom-ul din energia verde cu bula din imobiliare. Când credeţi că se va sparge bula din energia verde?
Remus Borza: Piaţa este cea care reglează până la urmă toate dezechilibrele. Eu cred că în acest an se sparge bula energiei regerabile pentru că piaţa nu poate prelua excedentul de putere şi de producţie. Energia verde are o mare impredictibilitate, iar consumatorii, în special cei industriali, au nevoie de stabilitate şi constanţă. Indus¬tria tot la producătorii din surse primare de energie va apela dar cu condiţia ca aceştia să-şi eficientizeze costurile.
Sper ca până la finalul anului viitor Hidroelectrica să ajungă la 120 de lei pe MWh în urma măsurilor de eficientizare. La acel moment, energia hidro va fi competitivă şi la export.
În prezent, toată lumea ştie să producă energie dar puţini ştiu să o vândă.
Hidroelectrica va trebui să dezvolte capabilităţi şi să ajungă să vândă mai mult decât produce.
Reporter: Aţi angajat pe Biris&Goran să ofere consultanţă Hidroelectrica astfel încât compania să vadă ce posibilităţi de export are. Concret, care sunt planurile companiei în acest sens?
Remus Borza: Avem mai multe variante de lucru. Tot ce pot să vă spun deocamdată este că în ultimul trimes¬tru al anului Hidroelectrica va fi activă în Ungaria şi Serbia cu agenţii de trading.
Reporter: Cum preconizaţi că va încheia Hidroelectrica anul acesta din punct de vedere financiar?
Remus Borza: Compania a depăşit, în primele şase luni, profitul bugetat pe întregul an 2014 de 322 milioane de lei.
Eu estimez că rezultatul financiar al companiei din acest an, care a fost unul ostil din perspectiva noilor taxe introduse, să fie unul de excepţie. Spun ostil pentru că Hidroelectrica are o pierdere de 40 milioane de euro din taxa pe stâlp şi încă una de 50 milioane de euro din tariful reglementat. Noi livrăm în coşul reglementat la 115 lei Mwh în vreme ce la populaţie tariful depăşeşte 380 de lei pe Mwh. Reglementatorul este mumă pentru distribuitorii de energie şi ciumă pentru producători. Nu mai pun la socoteală că s-ar putea să plătim aproape 85 milioa¬ne euro anul acesta către Apele Româ¬ne, tarif pentru apa uzinată, având în vedere o hidraulicitate mai bună în 2014 decât în anul precedent.
Ca urmare a optimizării costurilor de exploatare şi a implementării unor măsuri de eficientizare a producţiei şi vânzării, vom reuşi să reiterăm performanţa financiară înregistrată de Hidroelectrica anul trecut, adică un profit de 200 milioane euro.
Asta demonstrează potenţialul real al Hidroelectrica şi în general al companiilor de stat. Şi societăţile la care statul este acţionar pot să genereze stabilitate, profit şi încredere. Cu condiţia ca managementul acestor firme să fie încredinţat unor oameni recomandaţi de competenţe profesionale, moralitate, capabilităţi manageriale şi nu de carnetul de partid.
Reporter: V-a solicitat DIICOT date în dosarul pe care l-a deschis pentru retehnologizarea hidrocentralei de la Porţile de Fier I?
Remus Borza: Am pus la dispoziţia Parchetului documentele solicitate. Având în vedere modul identic de operare, atribuirea contractelor, condiţiile comerciale, preţul, neconformităţile apărute în exploatare după retehnologizare, mă aştept la o extindere a urmăririi penale şi în ceea ce priveşte retehnologizarea centralei Porţile de Fier II şi a celor 5 centrale de pe Oltul Inferior.